Copiii romi și educația în școli

Majoritatea copiiilor romi din Europa centrală şi de est învaţă adesea în clase sau şcoli separate de restul copiilor. În multe ţări, faptul că nu vorbesc bine limba de stat atrage plasarea lor în instituţii pentru copii cu deficienţe mintale.

În vreme ce acest tip de atitudine e pe cale de a se schimba, în urma presiunilor instituţiilor internaţionale, un raport al Băncii Mondiale avertizează că în noile state membre ale Uniunii Europene şi în ţările candidate există încă între jumătate şi trei sferturi de milion de copii romi care nu merg deloc la şcoală.

În întreaga Europă centrală şi de est, tiparele sărăciei şi perpetuării lipsei de şanse se repetă. Există totuşi mici nuanţe locale. De pildă, Slovacia se distinge prin numărul mult mai mare de romi – raportat la totalul populaţiei – care trăiesc în aşezări precare, în barăci abia înjghebate, în regiunile mai sărace, din est (un sfert din cei aproximativ o jumătate de milion).

Organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului au acuzat autorităţile slovace că îi discriminează pe copiii romi. Se estimează că în jur de 80% dintre ei au fost trimişi în instituţii pentru copiii cu handicap, fără a fi examinaţi înainte cum se cuvine.

În ultimii ani, guvernul român a încercat să tempereze abandonul şi absenteismul condiţionând acordarea ajutoarelor sociale de mersul la şcoală. A fost o măsură care a îmbunătăţit frecvenţa la ore. Dar, pentru mulţi dintre copiii romi, orele de curs sunt urmate de alte ore, lungi, de muncă sau cerşit.

Majoritatea ţărilor central şi est-europene au început să pregătească mediatori şi asistenţi educaţionali pentru romi, care fac legătura între comunităţile lor şi şcoli.

Ministerul Educaţiei de la Bucureşti afirmă că România este un lider regional la capitolele: manuale pentru romi – de la cele de grădiniţă şi până la cursurile universitare; învăţători pentru romi; acţiune afirmativă.

Universităţile au locuri speciale pentru studenţii romi iar liceele sunt obligate să primească 2000 de elevi romi în fiecare an. Dar majoritatea lor provin din Bucureşti, unde nivelul de viaţă este mai ridicat şi doar câţiva romi din regiunile sărace ale ţării ajung liceeni.

Oficialii din domeniul educaţiei avertizează că, dacă nu vor exista, în paralel, şi politici sociale, atunci tinerii romi care iau parte la programele special formulate pentru ei ar putea sfârşi de unde au venit: în excludere şi sărăcie.