Piața gazelor naturale din România traversează o perioadă de turbulențe majore, marcată de o creștere spectaculoasă a cotațiilor. Conform datelor înregistrate la Bursa Română de Mărfuri (BRM), prețul gazelor a urcat de la un minim de 273,78 lei/MWh în data de 20 iulie 2026, până la un vârf de 511,18 lei/MWh la mijlocul lunii septembrie. Această dinamică aproape că a dublat costul achiziției într-un interval scurt, de doar două luni, punând o presiune uriașă pe consumatori și pe operatorii economici din industrie. Consumatorii casnici nu vor plăti acum preţuri mai mari în facturi, pentru că există plafonarea impusă de stat până în martie 2027, dar acest cost de piaţă în creştere va veni din urmă şi la gospodării.

Deși în ultimele zile presiunea s-a mai temperat ușor, cotațiile menținându-se în jurul valorii de 460 lei/MWh, piața locală rămâne extrem de scumpă comparativ cu principalele piețe regionale. Spre deosebire de România, la hub-ul de gaze de la Baumgarten Viena, tranzacțiile se derulează în prezent la aproximativ 75 euro/MWh, echivalentul a circa 380 lei/MWh.

Principalii factori care au impulsionat această creștere de la noi includ presiunea pe constituirea unui nivel cât mai mare a stocurilor pentru sezonul rece, costurile ridicate de achiziție și speculațiile privind disponibilitatea volumelor din producția internă.

Diferența dintre prețul de pe piața din România și cel de la hub-ul de la Baumgarten este rezultatul unor factori structurali, logistici și de reglementare care afectează piața autohtonă.

Economedia vă prezintă principalele motive pentru care gazul este semnificativ mai ieftin la Viena decât în România.

Gradul ridicat de lichiditate și integrarea în piața unică europeană: Hub-ul de la Baumgarten este cea mai importantă și lichidă bursă de gaze din Europa Centrală și de Est şi referinţa regională. Acolo se întâlnesc volume mari, din multiple surse, tranzacționate de zeci de jucători internaționali, mari traderi și producători, ceea ce creează o concurență reală, care împinge prețurile în jos. În schimb, piața din România are o lichiditate mult mai redusă și un număr restrâns de participanți activi – practic producţie locală şi import via Bulgaria, favorizând fluctuațiile bruște și prețurile mai ridicate.

Diversitatea surselor și accesul la rute multiple de aprovizionare: Viena este conectată la coridoare multiple și flexibile de gaze (gaz lichefiat importat prin terminale din vestul Europei, gaze din Marea Nordului, dar și fluxuri alternative), ceea ce le oferă cumpărătorilor posibilitatea de a alege cea mai ieftină ofertă de pe continent. România depinde în mare măsură de propria producție internă și de o singură sursă de import – Turcia via Bulgaria.

Obligațiile de înmagazinare și presiunea pe stocuri: Autoritățile din România trag tare pentru umplerea în cât mai mare măsură a depozitelor subterane pentru la iarnă din partea marilor furnizori şi a producătorilor Petrom şi Romgaz. Obligativitatea de a achiziționa volume mari într-un interval limitat, din aprilie până acum, indiferent de cotațiile momentului de pe bursă, stimulează artificial cererea pe BRM și urcă prețurile. Acest lucru se întâmplă mai ales că depozitele se goliseră într-o bună măsură după iarna neobişnuit de grea de anul trecut,

România a ajuns acum la un grad de umplere de 81%, numărându-se printre ţările europene cu cele mai bune niveluri ale stocurilor. Spre comparaţie, austriecii sunt la doar 68%, deci au fost mult mai relaxaţi cu umplerea depozitelor, în concordanţă cu relaxarea cerută de Comisia Europeană care, pentru 2026, a cerut un nivel minim de 80% al stocurilor de gaze. Aceasta în condițiile în care pentru 2025 ceruse un nivel de 90%. Atunci când achiziţiile pentru stocuri nu sunt atât de agresive ca la noi, preţurile de piaţă sunt mai mici.