O crimă cu premeditare

Despre executarea politico-penală a lui Liviu Dragnea s-a scris. Și s-a răs-scris. În schimb, despre execuția sa fizică nu se prea știe. Zilele trecute l-a vizitat în penitenciar, după ce a făcut insistente diligențe în acest sens, Codrin Ștefănescu. Ceea ce relatează acesta pe pagina sa de Facebook este înfiorător. În penitenciar, Liviu Dragnea este executat cu sânge rece.

Pe scurt, el este primul caz de deținut din România care a fost pedepsit în afara oricăror norme legale, pentru faptul că și-a permis să-i acorde un interviu jurnalistei Anca Alexandrescu. Un interviu pe care am avut ocazia să-l comentez în două emisiuni de televiziune. Sincer să fiu, mă așteptasem ca, după atât de multă tăcere, Liviu Dragnea să facă dezvăluiri cutremurătoare. Aceste dezvăluiri au lipsit. Au fost pur și simplu relatări ale unui important om politic, confruntat în prezent cu o situație limită. Și totuși, pentru îndrăzneala de a fi spus lucruri cumpătate, pentru prima dată în istoria recentă unui deținut i se refuză dreptul de munci. Un drept vital pentru orice om încarcerat. Pentru că munca reprezintă singurul mod în care el poate socializa. Și este o formă de activitate care-l ține pe om în puteri. În același timp, munca îi oferă posibilitatea oricărui deținut de a-și reduce pedeapsa. Ei bine, Liviu Dragnea nu mai are dreptul să muncească de luni de zile, pentru că a îndrăznit să vorbească. Și asta nu este este încă totul. Liviu Dragnea nu mai are de atunci dreptul de a primi vizite și pachete. Toate solicitările venite din partea numeroșilor jurnaliști de a se întâlni cu el, pentru a-i lua declarații sau pentru a face interviuri, sunt refuzate. Iar lucrurile nu se opresc aici, ci merg mai departe. Fostul om politic acuză dureri atroce, generate de o afecțiune gravă a coloanei vertebrale. Trebuie să se opereze de urgență. Nu i se acordă nici măcar acest drept elementar.

Aici voi deschide o scurtă paranteză. În urmă cu nici un an, când lui Sorin Ovidiu Vîntu i se refuza dreptul la o operație, care avea un grad ridicat de urgență, am scris și am protestat, atrăgând atenția Direcției Generale a Penitenciarelor și Ministerului Justiției asupra faptului că i se punea cu cinism viața în pericol. Cu atât mai mult cu cât a fost reținut în penitenciar practic cu un an mai mult decât fusese condamnat. În cele din urmă, a fost pus în libertate. Iar de curând a făcut septicemie. În urma rănilor netratate de la picior. A fost pe moarte. În comă. La limită, medicii l-au salvat. Dar, atenție, viața lui a fost pusă într-un grav pericol de către sistemul penitenciar.

Se întâmplă ceva asemănător, dar după opinia mea și mai grav cu Liviu Dragnea. Un personaj în raport cu care nu am fost niciodată apropiat. Chiar dimpotrivă, s-ar putea spune. Dar nu pot rămâne insensibil la semnalul de alarmă tras zilele trecute de Codrin Ștefănescu. Oricum, nu voi fi la fel de insensibil cum sunt cei mai mulți dintre foștii săi colegi de partid, care nu cu multă vreme în urmă îi ciuguleau din palmă. Cărora nici nu le pasă ce se întâmplă cu Liviu Dragnea.

Sorin Roșca Stănescu