BREAKING NEWS: Ciprian Ciucu PNL De la căţăratul pe cadavrele câinilor maidanezi la Primăria sectorului 6

Astfel se explică de ce, în ciuda puternicei opoziții din partea societății civile, legea masacrului a fost inițiată și susținută de mai toate partidele de la putere.

Însă pentru ca o astfel de lege să treacă, era nevoie de un pretext. Un pretext care să cântărească, în ochii opiniei publice, mai mult decât empatia pentru câinii străzii. Iar pretextul a fost găsit: moartea unui copil. Însă pentru a demoniza animalele năpăstuite, flămânde, hăituite ale străzii, animale de a căror suferință și prezență în număr mare pe străzi tot autoritățile locale erau vinovate (pentru că nu au alocat bugete pentru sterilizarea lor, așa cum impunea legea la vremea respectivă) a fost nevoie de o campanie susținută la posturile naționale de televiziune.

Faptul că televiziunile din România sunt controlate de Servicii este un lucru cunoscut, despre care sa  scris, vorbit sau chiar depus mărturie în fața autorităților chiar oameni din sistem. Ne aducem cu toții aminte de omniprezența părinților și bunicii lui Ionuț Anghel în platourile de televiziune imediat după moartea micuțului și chiar la nici o oră de la înmormântare, cerând obsesiv uciderea câinilor, de prezența constantă pe micile ecrane a vectorilor de propagandă pentru exterminarea câinilor și de denigrare a asociațiilor de protecția animalelor, de faptul că toate televiziunile au interzis practic mai bine de un an de la intrarea în vigoare a legii uciderii în masă orice drept la replică din partea celor care se opuneau „eutanasierii”, de refuzul lor de a prezenta publicului dovezile despre metodele barbare de capturare și ucidere a câinilor și de sifonare a banilor publici, mai ales în București.  Este evident deci că planul lor a fost să învenineze opinia publică în privința câinilor fără stăpân și să o pregătească pentru baia de sânge care avea să urmeze în folosul unor firme controlate de Servicii.

Dar cine a avut „inspirația” să îl trimită pe avocatul Bogdan Bărbuceanu la părinții lui Ionuț să îi convingă că pentru a o scăpa pe bunică de răspunderea penală și pentru a obține foloase materiale în urma morții copilului trebuiau să iasă cât mai mult în spațiul public și să lovească în câini, cerând exterimanrea lor? Cine a ordonat televiziunilor să refuze să expună punctul de vedere al celor care susțineau alte măsuri decât uciderea în masă pentru a scăpa de câinii de pe străzi? Cine i-a învățat pe jurnaliști și alți „formatori de opinie” să mintă că soluția sterilizării câinilor nu a dat roade, când ea nici nu fusese pusă în aplicare? Cine i-a învățat să denigreze  ONG-urile de protecția animalelor? Campania a fost una coerentă, unitară și coordonată în mod profesionist. Iar în spatele ei sunt tot Serviciile.

Ciprian Ciucu, Cristian Ghinea și Serviciul de Informații Externe

Imediat după evenimentul nefericit de la începutul lui septembrie 2013, Ciprian Ciucu a organizat protestele și „grupurile civice” ale celor care militau pentru eutanasiere. Actualmente membru PNL (ca o coincidență, în prezent primarii PNL sifonează cei mai mulți bani publici prin Afacerea Maidanezul) și consilier general al Primăriei Capitalei, Ciucu a făcut parte din partidul Monicăi Macovei. A fost ajutat în acest demers de un alt susținător al lui Macovei, Cristian Ghinea (actualmente USR), fost ministru al Fondurilor Europene în guvernul Cioloș. Împreună au creat grupul România fără maidanezi. Invitat la un post de televiziune pentru a-și promova grupul și mitingul organizat pentru susținerea masacrării câinilor, Ciprian Ciucu declara: „Oamenii vor să facă ceva. Și trebuie să-i ajut eu, cu experiența mea de oengist.”

Cum i-a ajutat Ciucu pe oameni? În primul rând, a publicat un text în care a stabilit metodologia de lucru pentru organizațiile care urmau să se implice în ceea ce avea să devină cea mai mare afacere cu primăriile și cea mai mare sursă de sifonat bani publici. Nu e ușor să militezi pentru moarte, așa că discursul pro-eutanasiere trebuia „profesionalizat”. Iar fundamentul acestui discurs era demonizarea celor care se opuneau uciderii în masă, demonizare care a avut la bază niște minciuni perpetuate până în prezent: există „iubitori responsabili de animale” (cei care susțin eutanasierea) și „iubitori iresponsabili” sau „așa-ziși iubitori” (care susțin sterilizarea câinilor); metoda de reducere a câinilor fără stăpân prin sterilizare nu este eficientă (omițând să precizeze că ea nu fusese niciodată aplicată în mod coerent și susținut); ONG-urile de protecția animalelor au încasat bani de la primării pentru sterilizarea câinilor și au cheltuit nejustificat acești bani (deși ei știau foarte bine că nici o primărie din România nu a alocat până în septembrie 2013 NICI UN LEU ONG-urilor pentru acțiuni de sterilizare); ONG-urile au de câștigat de pe urma prezenței câinilor pe străzi și altfel de aberații care, repetate obsesiv, ajung să se insinueze în mentalul colectiv.

Dar la ce se referea Ciprian Ciucu atunci când vorbea despre „experiența lui de oengist”? Împreună cu fostul ministru al Fondurilor europene Cristian Ghinea (actualmente USR), a fondat Centrul român de politici europene, organizație non-profit printre ai cărei finanțatori se numără, alături de Fundația Soros România și Open Society Institute (tot al lui Soros), Ministerul Afacerilor Externe! Însă banii cei mai mulți și încasările constante provin de la contractele cu MAE: „Cristian Ghinea este un favorit al unei specii particulare de contracte de stat, cele cu Ministerul Afacerilor Externe (MAE). Fără nicio competenţă pe zona post sovietică, nici măcar lingvistică, ONG-ul său şi al partenerului său, Ciprian Ciucu, CRPE, e cel prin care MAE a ales să facă politica statului român pe proiectata frontieră iluzorie a NATO, adică în Moldova, Georgia şi Ucraina. Începând cu anul 2012, CRPE devine abonat regulat al Departamentului de Asistență Oficială pentru Dezvoltare al MAE, obţinînd 34.000 euro în 2012, 140.000 în 2013, 104.000 în 2014, şi tot aşa până în prezent.”

Probabil că, atunci când promova ceea ce avea să devină cea mai mare afacere a unor SRL-uri dubioase cu primăriile, Ciprian Ciucu se referea la „experiența de oengist” beneficiar al contractelor cu statul și cu Serviciile.

Cei care i-au urmat pe Ciprian Ciucu și Cristian Ghinea în promovarea Afacerii Maidanezul aveau să se bucure la rândul lor de „proiecte oengiste” de promovare a serviciilor și produselor companiilor private vândute statului pe bani publici. Pe mulți bani.

Ana Măiță (fostă Ghinea) și IREC

O altă „oengistă” care cerea în gura mare moartea câinilor a fost președinta asociației „Mame pentru mame”, Ana Măiță (fostă Ghinea). În preajma scandalului Ionuț, era singurul ONG în care aceasta activa. Între timp, a înființat o fundație și a devenit membru al echipei de conducere într-un alt ONG susținut de instituții afiliate Ministerului Sănătății și de mari companii farmaceutice producătoare de vaccinuri. După ce a militat pentru uciderea câinilor, promovând afacerile hingherilor cu primăriile, fosta doamnă Ghinea s-a orientat și către alte afaceri bănoase ale companiilor private cu statul, în special industria farmaceutică.

Întâmplător sau nu, una dintre entitățile în care activează în prezent Ana Măiță (fostă Ghinea)  ca membru al echipei de conducere, SAMAS, este fondată  de o prezentatoare de știri de la Realitatea TV. Despre Realitatea TV, oameni care au făcut parte din sistem și chiar fostul fondator au declarat că ar fi controlat de Servicii.

PNL este partidul din care fac parte primarii care semnează cele mai multe contracte ilegale cu hingheri privați la prețuri exorbitante – 700 de lei/câine transportat la un adăpost care nu îndeplinește condițiile minime de fucționare și ucis fără anestezie, de personal necalificat. Tot „întâmplător”, probabil, mama „postacei de serviciu” a IREC pe diverse grupuri instigatoare la ură față de câini și de protectorii lor, unele dintre ele create chiar de Ciprian Ciucu de la PNL, a candidat în 2016 și a obținut funcția de consilier al Primăriei Adjud din partea… PNL!

Încrengătura este mare, iar interesele financiare, uriașe! Probabil că în România nu s-a furat de la Revoluție încoace nici din panseluțe, borduri, asfalt și săli de sport laolaltă atât cât se fură din chinul și moartea câinilor. Iar dacă la furtul din panseluțe și din borduri rămân urme, câinii au nenorocul că de a fi uciși în spatele ușilor închise, iar evidența lor este una fictivă, care permite umflarea cu nesimțire a cifrelor – numai ASPA pe vremea lui Băncescu a declarat cu 20.000 de câini mai mult decât a capturat în realitate.

Nenorocirea și mai mare este – și e nenorocirea noastră, a tuturor, „iubitori” sau „neiubitori” de animale -, că măcelul nu a dat nici un fel de rezultate. Singurul oraș în care nu mai sunt câini pe străzi este Bucureștiul, oraș care nu mai eutanasiază de aproape doi ani, deși străzile sunt alimentate în permanență de câini abandonați. În celelalte localități care au alocat bugete uriașe pentru hingherit numărul câinilor a crescut, în loc să scadă. Tocmai pentru că hingheritul a devenit o afacere, în ciuda prevederilor legii care ar trebui să reglementeze această activitate, și că nimeni nu poate verifica dacă hingherii raportează numărul real de câini primăriilor de la care încasează bani. Merită să alocăm aceste bugete uriașe pentru a perpetua această problemă? Atunci când ne plângem că ne este frică de câinii de pe stradă uităm că România este fruntașă în Europa la mortalitate infantilă în spitale? Merită să alocăm 700 de lei pentru un câine maltratat și ucis în localități unde sunt bătrâni care trăiesc din pensii de 300 de lei pe lună?

George Gheorghe.