Recunosc că am preferat mereu călătoriile cu avionul, atunci când a fost cazul să planific vreo vacanță – când ai doar zece zile de concediu, cine are timp de pierdut pe drum, într-o călătorie cu mașina? Cum să aloci atâtea ore doar pentru a ajunge la destinație? Cum să te încadrezi în timp, cu sute de kilometri parcurși? După acest mini-tur de forță, aș zice, totuși, că un road-trip prin Europa e departe de a fi „timp pierdut”.  Sunteți invitați, așadar, într-o călătorie virtuală, cu imagini ale unei excursii de vară, pornind din Bihor, de la granița de vest a României, până în centrul Franței. Și înapoi. Cu un strateg în spatele călătoriei, poți face un tur destul de spectaculos prin Europa, într-un buget rezonabil. Urmează un drum de 4.000 de kilometri +, cu opriri în câteva orașe europene pe care merită să le vezi măcar o dată, chiar și pentru câteva ore: Salzburg, Strasbourg, Stuttgart, Viena. Pachetul e completat cu niște vederi, cu aromă de boulangerie, din Franța, și câteva frânturi de ocean.

Semnat: o fostă sceptică a drumurilor lungi.

Ziua 1: Ungaria, Austria, Germania

Începem drumul, având ca primă destinație Salzburg. Se anunță a fi o zi lungă de rezistat în mașină, dar, cu pauze de cafea, compania potrivită și peisajele care se derulează pe fereastră, facem să merite.

Spre deosebire de posibilul șoc cultural care se manifestă la un drum cu avionul, când, în interval de două ore, poți să te trezești în cu totul alt peisaj urban, atunci când excursia e cu mașina trecerea prin lumi diferite e lină.

Treci prin satele bihorene de graniță și apoi prin cele ungurești, fără vreo tresărire aparte. Cu mențiunea că adulților (care nu suntem gen Z) ne vine încă să facem poze la granița cu Ungaria. E ca și cum treci dintr-un județ în altul (ave, Schengen, ave, UE!). Îmi dau seama cât de departe sunt poveștile lui tata despre prima lui ieșire din țară de după ’90 (și poveștile despre vameși) de mult mai puțin dramaticele mele amintiri ale primelor ieșiri din țară (cu umblat după pașapoarte, stat la cozi de ore întregi, înainte de aderarea la UE). Și mă bucur că, la distanță de o generație, e iarăși un salt: e ceva liniștitor în firescul cu care trece prin țările Europei copilul meu de 7 ani, al cărui efort rămâne limitat în zona de a rezista atâtor ore în mașină. Dar fără opriri la graniță. Măcar din acest punct de vedere, se pare că nu au trecut degeaba anii.

Trecem pe lângă hectare de floarea-soarelui și câmpuri de eoliene.

În Austria, simt totuși că am trecut în partea prosperă a UE. Desigur că și într-un drum Cluj – Bihor ai parte de câteva peisaje fermecătoare de munte și priveliști romantice de sate pe dealuri, dar aici e altfel. Ai tot păduri și tot sate, dar e cumva… ca și cum cineva ar fi trecut peisajele noastre printr-un soi de filtru AI de beauty. Dar într-un mod elegant. Nu doar ansamblul îți dă altă stare, ci și cele mai mici detalii au semne de bunăstare și civilizație: ghenele de gunoi sunt amplasate în căsuțe de lemn, magazinul din benzinărie e supermarket, magazinele de biciclete au ceva din strălucirea (și dimensiunea) reprezentanțelor auto. Zărite din mașină, fermele lor arată ca cele din jocurile de copii, unde fiecare componentă are un loc al său, nu ca lupta pentru supraviețuire și subzistență de la noi.

De drumuri și centuri am ajuns să nu mă mai mir. Pentru că am trecut prin Bihor, unde la fiecare vizită e gata o centură și waze-ul ți-a schimbat traseul.

Prima zi e, așadar, de mers din Bihor până în Austria. Cazarea o avem, de fapt, într-un orășel din Germania, aflat la vreun sfert de oră de Salzburg.

Și, fiindcă ajungem la o oră rezonabilă, avem parte de un tur în localitatea învecinată, Bad Reichenhall, despre care nu căutasem nimic înainte. E un mic oraș balnear alpin, cunoscut pentru izvoarele sale sărate.

Poate e din cauza drumului lung sau doar o fi luat-o razna imaginația de la aerul de munte, dar am impresia că merg printr-un film, în care urmează să se întâmple ceva. În Kurgarten, “grădina spa”, sunt mai ales grupuri de vârsta a treia, cam la fel ca în stațiunea destul de pustie la ora la care am ajuns noi. Câțiva stau pe scaune amplasate în cerc în jurul unei fântâni și cineva vine să ne întrebe, misterios, la ce oră începe concertul (nu pare să fie niciun concert nicăieri pe aici). Câțiva vizitatori umblă, ritualic, în cerc, printr-o apă mică.

Sigur, probabil cam așa arată demografia și într-o stațiune balneară la noi, iar umblatul ritualic o fi doar o convenție nemțească – mergem în aceeași direcție, ca să nu ne încurcăm unii pe alții.

Noi doar facem o plimbare de seară, ca să ne dezmorțim după orele de drum. Și avem pe unde.

După o zi de drum în mașină, avem una de pauză. Pauză activă. Adică o zi întreagă de turiști de Salzburg.

Ziua 2- Pauză de Salzburg 

Pentru noi, prima stație a fost Haus der Natur, muzeu cu de toate pentru mici și mari: de la sepii suspendate la acvarii fascinante și la replici de sisteme solare și stații spațiale. Sau buturugi cu sertare care îți arată ce se ascunde în interiorul arborilor seculari.

Afară, ne mirăm de clădirile cu background de stânci maiestuoase și ne îndreptăm spre râul care traversează orașul.

Foto: Kristina Reștea

salzburg

Foto: Kristina Reștea

La câțiva pași de creaturi mitice sau realiste, ajungem pe malul Salzach-ului.

Traversăm podul și analizăm lacătele, acțiune fără de care nu am fi putut trece pe malul celălalt. E locul perfect de plimbare de orășel european, stat la cafea/ înghețată, dacă nu te deranjează foarte tare mulțimile.

Partea bună: poți parcurge, la pas, cele mai celebre locuri din oraș, într-o plimbare la care rezistă fără probleme și cei mici.

Traversăm Getreidegasse, celebra stradă comercială din centrul vechi al Salzburgului, cu firme de fier forjat, magazine, cafenele și casa în care a copilărit Mozart. Mozart e, de altfel, peste tot: în notele muzicale de pe umbrelele scoase la vânzare, pe ambalajele de ciocolată, pe magneții de frigider și pe eșarfe. Dai oriunde de tarabele cu suveniruri și poți să găsești și lacătele roșii de pus pe pod.

Piața din care vezi Fortăreața Hohensalzburg e înțesată de lume – de aici poți să iei funicularul (care pare mereu plin) sau să te încumeți la o plimbare, pe jos, în urcare.

Vederi din Salzburg:

Foto: Kristina Reștea

Ziua 3: Din nou la drum și câteva ore de plimbare în Strasbourg 

După o zi întreagă în Salzburg și încă o noapte de cazare în vecinătate, o luăm din nou la drum cu mașina. La câteva ore distanță, după-amiază, ajungem la următoarea destinație: Strasbourg.

Periferia e periferie de oraș mare – nu e nici glam, nici instagramabilă, dar ai mijloace de transport civilizat – poți lăsa mașina la margine de oraș și să iei, foarte convenabil, transportul în comun, plin de oameni care fac naveta sau pleacă/ vin de la muncă.

Dar, odată ajuns în centru, dai rapid de locurile de vederi turistice: unii dintre noi (ușor de impresionat încă de minunile inginerești create de om pentru a cinsti minuni cerești) ne uităm în sus spre Notre-Dame de Strasbourg. Alții trăiesc diferit momentul și dau câteva ture răcoritoare printre stropii fântânilor din piață.

Câteva imagini:

Strasbourg

Într-o plimbare la pas găsești toate reperele de turist – râul cu poduri pline de flori, casele tradiționale alsaciene, cu structură de lemn aparent, mulțimile de vizitatori.

Aici e musai să găsești o terasă – preferabil pe o stradă mai retrasă, unde să te ascunzi de puhoiul de turiști din care desigur că  faci și tu parte. Zărim frânturi de viață cotidiană – oamenii vin de la muncă; merg, cu flori, în vizită; își salută prietenii, la un pahar. Odihna merge bine însoțită de un pahar de vin și o tarte flambée (un fel de pizza de-a lor) – o găsești peste tot și costă 10-15 euro.

Câteva ore la dispoziție par puține, dar, la o plimbare de după-amiază/ seară, poți să prinzi frânturi perfect rezonabile de turist de Strasbourg.

Ziua 4: La drum prin Franța

Zi de drum, cu o pauză inedită, pe care puteți să o bifați, mai ales dacă sunteți pe drumuri cu copii: Cité du Train – Patrimoine SNCF, cam la o oră de Strasbourg.

Franța

Destinația noastră a fost o localitate undeva în centrul Franței, pentru o mult așteptată vizită de familie. Iar pe aici, cam orice orășel are farmec turistic. Desigur că și la ei sunt probleme sociale, desigur că au și ei sate îmbătrânite și depopulate, dar, cumva, peisajul rămâne fermecător, asezonat cu obiceiul dimineții la boulangerie.

De la castele la străduțe înguste, de la grădini magnifice la zone abandonate, de la foste hoteluri industriale transformate în muzee pentru artiști contemporani la sate cu viață așezată și drumuri pentru bicicliști, în țara care a dat celebrul „Tour de France”.

Peisaje, grădini, orășele, undeva în centrul Franței, în zona Montluçon:

Fiindcă de data aceasta am alocat câteva zile pentru drumul spre Franța și câteva zile pentru Franța, apucăm să dăm o fugă de trei zile și la apă.

La ocean, vederi din La Tranche-sur-Mer, cu străduțe liniștite, căsuțe albe cu obloane albastre (mai rar, galbene), pini, leandri și, în general, viață tihnită a locuitorilor – departe de faima plajelor Rivierei, dar cu frumoase ieșiri la apă. Pe orice vreme și în orice lumină, Atlanticul e impresionant.

Foto: Kristina Reștea

Tur-retur

O zi de drum și oprire în Stuttgart

După câteva zile franceze, o luăm înapoi spre casă. Avem o primă zi de drum în mașină, până la un alt oraș de periplu european: Stuttgart. Petrecem și aici câteva ore, cu amestec de lume și de obiceiuri. Imediat ce ieși din zona strălucitoare de shopping, cu magazine high street și cu altele de lux, treci printre șantiere și dai de viața de cartier. Tinerii stau aici la început de weekend și împart câteva beri și un joc de societate.

O zi de drum + Viena

După noaptea de cazare în zona Stuttgart, ultimul oraș-destinație din periplul european e Viena. Aici ajungem după o altă zi de mers, spre după-amiază – seară, deci avem, din nou, câteva ore pentru explorări. De menționat că în capitala austriacă poți găsi parcare gratis în weekend și poți să o iei la pas kilometri întregi.

Pauză obligatorie în Stephansplatz, să te uiți la lume și la încă o celebră catedrală gotică. Prindem, tot aici, și o manifestație publică.

 

Palatele maiestuoase și strălucitoarele clădiri corporatiste se combină în panorama orașului, iar actorii stradali și muzicienii completează atmosfera.

Departe de imaginea cu palate, vals și sachertorte, ai șansa să găsești o bucată autentică de Viena pe Canalul Dunării- unde localnicii și turiștii stau, pe malul apei sau la vreo terasă deloc sofisticată, pentru o bere și un wurst (vienez, desigur).

Treci pe sub poduri cu graffiti, având ca background sonor muzica artiștilor ambulanți – loc numai bun să prinzi apusul.

Tot Viena:

Înapoi spre casă

Ultima etapă de drum e prin Austria și Ungaria. Eoliene, floarea soarelui și, din nou, spre granița fără grăniceri

Tips & tricks și alte detalii practice:

  • Cazare. Puteți căuta (și găsi) cazări convenabile în localități din imediata vecinătate a marilor orașe.
  • Buget. Pentru cazare, noi am reușit să ne încadrăm într-un buget de (semnificativ) sub 1000 de euro, pentru patru persoane, găsind locuri în sau lângă cele patru orașe – Salzburg, Strasbourg, Stuttgart, Viena (cinci nopți). Cât despre drum: sunt cam 4000 de km, deci calculați plinul conform acestui reper, la care adăugați taxele de drum.
  • Transport. Marile orașe europene descurajează, în general, mersul cu mașina, dar căutați ofertele locale de transport în comun – găsiți soluții convenabile: de la parcări la periferie, la reduceri la bilete de muzeu și pachete convenabile pentru familii care merg cu bus/ tramvai.
  • Masă. În funcție de preferințe, buget și timp, opțiunile sunt numeroase: puteți alege restaurante elegante, terase prietenoase sau, pur și simplu, ceva în variantă „to go”.
  • La drum. Pregătiți arsenal de călătorie dacă mergeți cu copii – jocuri, cărți, culori, desene, povești audio. Sunt, totuși, multe și nu ușoare ore de călătorie.
  • Cu ce rămâi. Adunați-vă pozele într-un album (fizic), la final – cu siguranță veți vrea să revedeți frânturi dintr-o astfel de călătorie și e greu să cauți prin mii de poze din telefon.
  • Cu ce rămâi (parte a II-a). Puneți, tot pe hârtie, harta. S-au adunat sute de poze din călătoria aceasta, într-o perioadă când poți să faci zeci de fotografii chiar și la o ieșire în parc. Dar, spre deosebire de orice altă vacanță în care mi-ar fi greu să aleg, de data aceasta știu să zic care mi-e probabil cea mai dragă imagine din această călătorie: pe o foaie de bloc de desen, schița-traseu desenată în mașină de fiu-meu, aflat în prima lui vacanță școlară.