Președintele Asociației energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, explică ce ar trebui să cuprindă Programul de Guvernare în contextul în care productivitatea resurselor în România a stagnat în perioada 2000 – 2025, în timp ce media Uniunii Europene a crescut cu aproximativ 50%.

Programul de Guvernare ar trebui să înceapă discuția despre resursele României cu o întrebare incomodă, potrivit lui Dumitru Chisăliță.

„De ce, după un sfert de secol de creștere economică, producem aproximativ aceeași valoare economică pentru fiecare kilogram de materiale consumate?”

Comparația Eurostat dintre 2000 și 2025 arată stagnarea productivității resurselor în România, în timp ce media Uniunii Europene a crescut cu aproximativ 50%. Indicatorul raportează PIB-ul real la consumul intern de materiale. Nu măsoară exclusiv energia și nici numai resursele extrase din România. Include materialele extrase pe plan intern, plus importurile și minus exporturile.

Președintele AEI consideră că acesta ar trebui să fie de fapt subiectul central al programului de guvernare.

„Pentru că discuția despre deficit, taxe, salarii și pensii rămâne incompletă dacă nu discutăm și capacitatea economiei de a transforma resursele în valoare. România nu poate construi prosperitate durabilă doar consumând mai mult, construind mai mult și cheltuind mai mult. Trebuie să obțină mai multă valoare din ceea ce consumă”, a punctat Dumitru Chisăliță.

Polonia, cu o productivitate de peste 2 ori și jumătate mai mare decât a României

În analiza transmisă Economedia, președintele AEI integrat și un grafic care arată evoluția productivității resurselor în Polonia, în același interva de timp, respectiv 2000 – 2025. Potrivit acestor date, Polonia are o productivitate a resurselor de peste 2 ori și jumătate decât cea a României.

5 întrebări a căror răspunsuri sunt esențiale pentru reducerea sărăciei în România

  • 1. Ce fel de creștere economică vrem?

„Un PIB mai mare este necesar. Dar Guvernul trebuie să analizeze din ce provine creșterea și ce lasă în urmă: capacități productive, competențe, tehnologii și venituri durabile sau o nevoie tot mai mare de materiale pentru a obține aceeași valoare economică?”, mai transmite Dumitru Chisăliță.

Stagnarea productivității resurselor nu înseamnă că România nu a progresat deloc. Înseamnă că, la nivelul acestui indicator, creșterea economică nu s-a desprins suficient de consumul de materiale, rămânând mult în urma țărilor UE.

Guvernul trebuie să afle cât din rezultat ține de risipa de resurse, managementul ineficient, construcția infrastructurii necesare și cât ține de tehnologii slabe, pierderi, produse cu valoare adăugată redusă produse în România sau folosirea ineficientă a resurselor.

Programul de guvernare trebuie să identifice cauzele sărăciei și să prevadă măsuri pentru creșterea productivității, eficienței și valorii adăugate. Combaterea risipei, modernizarea tehnologiilor și managementul performant trebuie să înlocuiască tratarea repetată a efectelor prin ajutoare și subvenții nesfârșite care produc o aparentă bunăstare pe termen scurt și sărăciei lucie pe termen lung.

Productivitatea Resurselor în țările EU (euro/kg). Sursă date: Eurostat via AEI

  • 2. Unde rămâne valoarea resurselor românești?

Nu este suficient să enumerăm gazele, pădurile, terenurile agricole sau resursele minerale ale țării. Inventarul resurselor nu este un bilanț al prosperității, punctează Dumitru Chisăliță.

Întrebarea care trebuie să și o pună Guvernul, mai adaugă acesta, este câtă valoare păstrăm în România prin prelucrare, tehnologie, proiectare și comercializare. Ce exportăm brut? Ce importăm ulterior? Ce verigi de producție lipsesc și de ce nu sunt competitive?

Răspunsul trebuie dat pe sectoare și pe date. Nu orice export de materie primă este o greșeală, iar nu orice fabrică devine viabilă prin subvenționare. Dar absența unei politici coerente pentru creșterea valorii adăugate nu poate fi înlocuită cu discursuri despre bogățiile țării.

  • 3. Ce rezultate cumpără statul cu banii publici?

Guvernul trebuie să schimbe criteriul prin care își judecă investițiile. O sumă cheltuită nu este, prin ea însăși, un rezultat economic. Nici absorbția fondurilor europene nu spune singură cât de mult s-a modernizat economia. Pentru fiecare program major trebuie discutate efectele: reduce costurile de producție? Economisește materiale și energie? Îmbunătățește transportul? Creează capacități competitive? Produce beneficii care justifică întreținerea și exploatarea investiției? România are nevoie de un bilanț al rezultatelor, nu doar de un bilanț al plăților.

  • 4. Cum ajută energia economia să producă mai multă valoare?

Dezbaterea energetică trebuie să includă prețul, siguranța aprovizionării și investițiile necesare. Dar trebuie să ajungă și la întrebarea economică: ce valoare adăugată obțin întreprinderile din energia consumată și din banii cheltuiți pentru aceasta?

Sprijinul public pentru industrie trebuie legat de modernizare, de reducerea pierderilor și de rezultate verificabile. Altfel, statul poate ajunge să finanțeze repetat aceeași vulnerabilitate. În același timp, închiderea unei activități industriale poate îmbunătăți un indicator de consum fără să reprezinte o victorie economică. Obiectivul trebuie să fie producția competitivă, cu un consum mai eficient, venituri și locuri de muncă sustenabile.

  • 5. Valoarea adăugată și productivitatea resurselor singurele ingredinte care pot asigura bunăstare pentru români?

Stagnarea productivității resurselor nu explică singură sărăcia. Veniturile populației depind și de productivitatea muncii, de ocupare, de distribuția valorii adăugate, de fiscalitate și de calitatea serviciilor publice.

Tocmai de aceea, Guvernul trebuie să lege aceste teme. Mai multă valoare produsă trebuie să se traducă în salarii sustenabile, întreprinderi viabile și servicii publice mai bune.

A promite venituri mai mari fără să explici cum crește capacitatea economiei de a le susține înseamnă să amâni aceeași problemă pentru următorul buget și să i amăgești pe români

Noul Guvern ar trebui să prezinte un diagnostic public, ținte măsurabile și responsabilități clare, unde consumăm ineficient, unde pierdem valoare și ce schimbăm concret.

România nu poate construi prosperitate doar consumând mai multe resurse. Datele Eurostat arată că, în 2025, obțineam aceeași valoare economică pe kilogram de materiale consumate ca în 2000. În timp ce Uniunea Europeană și-a îmbunătățit acest raport cu 50%, Polonia cu 90%, Bulgaria cu 40%, România a revenit la punctul de plecare din anul 2000 adică 0%. Aici trebuie să înceapă discuția despre competitivitate, energie și bunăstarea românilor, conchide președintele Asociației energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță.

Sursă foto: © Sergei Babenko | Dreamstime