În spatele sticlelor scumpe de vin și al peisajelor din patrimoniul UNESCO din Piemont se ascunde o realitate brutală, scriu jurnaliștii italieni cu privire la fenomenul muncii la negru.

Descoperirea a 15 muncitori români ținuți în condiții degradante la Grazzano Badoglio și intimidarea unui preot care a denunțat rețelele de „caporalato” au declanșat o anchetă a Parlamentului italian, într-o regiune unde munca ilegală din agricultură ajunge pe alocuri la aproape 40%, relatează Curierul Italiei care citează presa italiană.

De la podgoriile din Langhe până la câmpurile din zona Torino, apar sesizări privind exploatarea muncitorilor care lucrează sezonier în vii.

La Grazzano Badoglio au fost descoperiți 15 muncitori români în condiții degradante, în timp ce la Alba un preot este intimidat pentru că a denunțat sistemul de caporalato.

Caporalato este o formă de intermediere ilegală și exploatare a forței de muncă. Se bazează pe figura „caporale”, un intermediar ilegal care recrutează forță de muncă în afara canalelor legale de angajare, în numele unei întreprinderi.

O comisie parlamentară de anchetă ajunge luni în Saluzzo, Cuneo și Asti. Cifrele sunt îngrijorătoare, notează jurnaliștii italieni: în zona Torinese, munca agricolă ilegală este estimată la până la 38%.

”Pe de o parte, avem vinurile de excepție, dealurile incluse în patrimoniul UNESCO, podgoriile renumite în întreaga lume și un sector agricol care reprezintă una dintre principalele bogății ale Piemontului.

Pe de altă parte, avem muncitori agricoli plătiți cu doar doi euro pe oră, muncitori străini obligați să trăiască în condiții degradante și persoane care, doar pentru a nu-și pierde locul de muncă, acceptă situații greu de conciliat cu drepturile cele mai elementare.

Este fața mai puțin cunoscută a agriculturii piemontese, cea care reiese din ultimele anchete privind munca ilegală prin intermediul caporaliilorși din plângerile organizațiilor sindicale. O realitate care a determinat Comisia parlamentară de anchetă privind condițiile de muncă din Italiasă organizeze astăzi, luni, 12 octombrie, o misiune între Saluzzo, Cuneo și Asti”, scriu jurnaliștii italieni.

Vizita are loc în urma unor evenimente care au readus exploatarea agricolă în centrul atenției.

La Alba, pentru Domenico Degiorgisa fost amenințat pentru că a denunțat public cazuri de exploatare prin intermediari ilegali.

O intimidare care capătă o semnificație deosebit de gravă, deoarece vizează pe cineva care a ales să le dea voce unor muncitori adesea invizibili, lipsiți de mijloacele necesare pentru a se apăra. Și mai îngrijorătoare sunt informațiile care au ieșit la iveală la Grazzano Badoglio, în zona Asti, unde carabinierii din cadrul Nucleului de Inspecție a Muncii au descoperit 15 muncitori români care, potrivit reconstituirii făcute de anchetatori, trăiau în condiții degradante, cu actele reținute și cu remunerații pentru recoltarea strugurilor care ajungeau la doar doi euro pe oră.

La conducerea delegației se află Chiara Gribaudo, deputată a Partidului Democrat și președintă a Comisiei parlamentare.

Prima etapă este Saluzzo, un teritoriu care, de-a lungul anilor, a încercat să construiască un sistem alternativ la recrutarea ilegală prin colaborarea dintre administrațiile locale, organizațiile din sectorul terțiar și exploatațiile agricole.

Misiunea are loc după câteva săptămâni de dezbateri politice și sindicale. Gribaudo participase deja, alături de deputatul din partea Alianței Verzilor și Stângii Marco Grimaldi, la întâlnirea de încheiere a Brigăzile de muncă ale Flai Cgil, în cadrul căruia reprezentantele sindicatelor Loredana Sasia, din partea Flai Cuneo, și Lara Calvani, din partea Flai Torino, au semnalat principalele probleme ale sectorului.

Președinta Comisiei a recunoscut valoarea modelului dezvoltat în zona Saluzzo, subliniind însă necesitatea unei intervenții legislative la nivel național.

În centrul discuției se află și propunerea de lege prezentată în iulie de deputată pentru a consolida protecția victimelor exploatării prin intermediul caporalilor, alături de cererea politică de a depăși legea Bossi-Fini privind imigrația.

Motivul pentru care intervenția este considerată urgentă este dat, în primul rând, de cifre.

Conform estimărilor, în provincia Cuneo, munca agricolă ilegală reprezintă o proporție estimată între 18 și 20%. În spatele acestui procent se ascund situații foarte diferite. Dacă regiunea Saluzzese a dezvoltat un sistem de primire și recrutare mai bine structurat, în Albese și în Langhe sindicatele denunță povara așa-numitelor „cooperative fără pământ”, o situație care, potrivit Flai Cgil, poate favoriza forme de intermediere fictivă, contracte care oferă o protecție redusă și relații de muncă caracterizate de o puternică dependență economică.

Însă situația devine și mai îngrijorătoare dacă ne îndreptăm atenția către Torino și provincia sa. Aici, tot conform estimărilor Observatorului Placido Rizzotto, procentul muncii agricole nereglementate s-ar situa la între 36 și 38%, o valoare apropiată de cea înregistrată în provincia Cosenza.

Este un dat care surprinde, deoarece se referă la un teritoriu asociat în general cu industria și serviciile, dar în care agricultura păstrează o pondere importantă, în zonele rurale din Canavese în ceea ce privește culturile din zona Pinerolo și din câmpia din Torino.