Sistemul Energetic Național s-a aflat într-o situație la limită în această dimineață, când aproape jumătate din energia electrică consumată la nivel național a fost furnizată din surse externe, pe fondul unei producţii interne extrem de scăzute, mai ales pentru o zi din sezonul rece.

Volumul net de energie importată a atins nivelul de 3.100 MW.

Din datele operatorului bursei de energie OPCOM, importurile de la orele dimineţii din Ungaria ajunseseră la un maxim de 3.386 MW (circa 200 MW fiind doar un tranzit pe direcţia Bulgaria), practic la maximul capacităţii transfrontaliere a reţelei.

Vulnerabilitatea din structura de producție a fost provocată mai ales de problemele tehnice de la Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă. Reactorul 1 a fost repornit și ulterior oprit din nou, ieri, fapt ce a dus la o contribuție nulă a energiei nucleare în bilantul energetic național chiar în intervalul orelor de vârf ale dimineții. Teoretic, azi ar fi trebuit să înceapă resincronizarea la sistem a Reactorului 2, şi el oprit de luni de zile, însă, la momentul redactării acestei ştiri, acest lucru nu este vizibil.

La momentul înregistrării datelor, consumul național total însuma 6.784 MW, în timp ce producția realizată în țară a reușit să acopere doar 3.683 MW. Diferența dintre cererea ridicată de energie și capacitatea redusă a centralelor autohtone a fost preluată de import.  

Structura producției interne a evidențiat ponderea scăzută a surselor capabile să funcționeze în bandă:

  • Centralele pe hidrocarburi au livrat 1.652 MW

  • Hidrocentralele au contribuit cu 1.186 MW

  • Centralele pe cărbune au generat 600 MW

  • Producția pe biomasă a înregistrat 59 MW

  • Parcurile eoliene au activat cu o producție de doar 196 MW

  • Sectorul fotovoltaic a avut un aport negativ de -12 MW din cauza consumului propriu al instalațiilor în absența radiației solare

  • Deficitul a fost acoperit de soldul de import de 3.100 MW

O atare situaţie scoate în evidență dependența SEN, practic absolută, de capacitățile de import, în ultimul an, în momentele în care unitățile de bază sunt indisponibile, iar sursele regenerabile au o producție scăzută. Deficitul structural de producție în bandă expune rețeaua la riscuri operaționale majore atunci când cererea crește, menținând funcționarea sistemului la marginea capacității tehnice de transfer transfrontalier.