La nivel macroeconomic, în cazul unei populații în creștere, vor trece mulți ani până când schimbările demografice vor influența creșterea economică, inflația și așteptările privind piețele de capital și, prin urmare, randamentele așteptate ale fondurilor de pensii. Cu toate acestea, sistemele individuale de pensii vor resimți efectele mai devreme în cazul în care populația scade mai rapid, exemplu fiind fostele țări ale blocului estic, precum România și Bulgaria, potrivit raportului Marsh CFA Institute Global Pension Index 2026.

Îmbătrânirea populației și creșterea duratei de viață au consecințe semnificative asupra conceperii și funcționării sistemelor de pensii. Prin urmare, sistemele de pensii trebuie să se adapteze pentru a ține cont de implicațiile pe termen lung ale acestei schimbări demografice.

Sistemele trebuie să ia în considerare impactul creșterii costurilor asigurării pensiilor, pe fondul unei populații mai numeroase de pensionari, presiunile intergeneraționale, asigurarea unei flexibilități mai mari în ceea ce privește vârsta de pensionare, modificările strategiilor de investiții ale fondurilor de pensii, în condițiile în care multe sisteme înregistrează ieșiri nete de fonduri, precum și importanța finanțării în contextul unei participări mai reduse la forța de muncă.

Creșterea costurilor asigurării pensiilor

Ca urmare a îmbătrânirii populației, cheltuielile guvernelor pentru persoanele în vârstă sunt în creștere. Din 2000, cheltuielile publice pentru pensiile pentru limită de vârstă și prestațiile de urmaș în cele 27 de state membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) incluse în MCGPI au crescut, în medie, cu 1,5% din PIB.

Creșterea ar fi fost mai mare dacă nu ar fi existat reformele adoptate pentru ajustarea prestațiilor în mai multe sisteme de pensii. De fapt, cinci dintre aceste țări (Australia, Chile, Germania, Republica Irlanda și Regatul Unit) și-au redus cheltuielile.

De asemenea, OCDE estimează că cheltuielile publice cu pensiile vor crește în următoarele decenii. Organizația preconizează o creștere medie de 0,7% din PIB în următorii 20 de ani pentru cele 23 de state membre ale OCDE incluse în MCGPI, doar șase țări urmând să își reducă cheltuielile (Australia, Austria, Danemarca, Finlanda, Franța și Suedia).

Cu toate acestea, deși costurile sunt în creștere, schimbarea a fost, de regulă, graduală și se estimează că va continua să fie astfel, ceea ce înseamnă că factorii de decizie politică nu trebuie neapărat să ia măsuri imediate. În consecință, presiunea asupra sistemelor de pensii va crește constant, dar treptat, ceea ce va impune reevaluarea acestora, mai ales că majorarea costurilor cu pensiile, în absența unor modificări ale prestațiilor, va fi însoțită de creșterea cheltuielilor guvernamentale destinate persoanelor în vârstă pentru sănătate și îngrijire.

Presiuni intergeneraționale

Generația baby boomers s-a pensionat în mare parte, deși continuă să reprezinte un bloc electoral important. Adesea, membrii acestei generații se așteaptă să primească o pensie indexată (plătită de guvern și/sau dintr-o schemă ocupațională de pensii cu prestații definite), care să le asigure securitatea financiară la pensionare. Presiunea politică exercitată de generația baby boomers va îngreuna adoptarea de către guverne a unor modificări ale sistemelor publice de pensii, cu excepția cazului în care acestea sunt însoțite de alte măsuri compensatorii (de exemplu, o mai bună integrare cu serviciile de sprijin pentru îngrijirea persoanelor în vârstă).

Desigur, orice modificări vor avea un impact nu doar asupra generației baby boomers, ci și asupra încrederii populației că generațiile viitoare se vor putea bucura de o pensionare confortabilă. Ritmul și amploarea transferului intergenerațional de avere pot părea probleme îndepărtate, în condițiile în care generațiile mai tinere se confruntă cu o scădere a accesibilității locuințelor și cu perspective potențial incerte în ceea ce privește ocuparea unui loc de muncă. Cu toate acestea, în absența unor schimbări mai rapide, inechitatea intergenerațională va crește, ceea ce ar putea duce la necesitatea unor modificări mai drastice ale sistemelor de pensii în viitor.

Demografia influențează investitorii pe termen lung, precum fondurile de pensii. Creșterea populației și structura acesteia (adică vârsta și starea de sănătate) vor influența creșterea productivității. Organizația Națiunilor Unite a estimat că populația mondială, de 8 miliarde de persoane în 2023, va continua să crească până când va atinge un vârf de aproximativ 10,3 miliarde de persoane în 2084.

În ultimele două decenii, tot mai multe sisteme private de pensii din întreaga lume au trecut de la sisteme cu prestații definite la sisteme cu contribuții definite, iar sistemele cu prestații definite care au rămas sunt adesea închise pentru noii membri. Pe măsură ce membrii fondurilor de pensii îmbătrânesc, în multe cazuri, plățile viitoare ale beneficiilor vor depăși nivelul contribuțiilor sau al primelor, ceea ce va avea implicații asupra strategiilor de investiții ale sistemelor de pensii finanțate, întrucât riscurile de lichiditate și cele legate de succesiunea randamentelor devin mai importante.

În plus, pe măsură ce numărul membrilor aflați la pensie crește, iar perioada de pensionare se prelungește, fondurile de pensii și membrii sistemelor cu contribuții definite care pot alege cum sunt investite contribuțiile vor reduce, probabil, treptat riscul portofoliilor și alocările către active de creștere, ținând cont de riscurile de lichiditate, de longevitate și de succesiune a randamentelor. Este probabil ca acest lucru să fie însoțit de dezvoltarea unor produse precum:

  • Transferul în continuare către asigurători al obligațiilor aferente pensiilor cu prestații definite.

  • Dezvoltarea de către fondurile de pensii a unor oferte cu caracteristici mai prudente în privința riscurilor, precum produse de pensionare care oferă protecție împotriva riscului de longevitate pensionarilor individuali.

  • Consacrarea drept normă acceptată a conturilor de pensionare de tipul celor cu contribuții definite, care urmează un model de investiții pe ciclul de viață și continuă să îl aplice pe parcursul pensionării.

Având în vedere că în prezent sunt investiți 70 de mii de miliarde de dolari americani⁶ prin intermediul fondurilor private de pensii, această orientare către active mai defensive și mai bine adaptate riscurilor are implicații pentru investițiile globale.

Multe persoane ar putea alege să stea mai mult pe piața muncii

Creșterea speranței de viață și o stare de sănătatea mai bună duc la dorința persoanelor de a rămâne mai mult timp în câmpul muncii, deși, poate, într-un mod diferit. Observăm că mulți angajați și angajatori adoptă o pensionare mai graduală, în care granița dintre muncă și pensionare devine tot mai neclară.

Această tendință este accentuată de creșterea eterogenității carierelor profesionale, pe fondul dezvoltării formelor de muncă netradiționale, precum munca pe platforme digitale, și al posibilității multor persoane de a lucra cu jumătate de normă și de acasă.

Acest lucru are implicații pentru conceperea și politicile sistemelor de pensii, care vor trebui să recunoască îmbunătățirea capacităților persoanelor care intră în etapa pensionării.